IP, IT & Life Sciences
Romania: Is Romania's Attempt to Protect and Support Local Products Legal?
The adoption of two Romanian laws that envisage the promotion of national products sparked intense debates over their practical consequences.
New requirements imposed on retailers as well as foodstuffs
Law 150⁄2016 (the “Supermarkets Law”) provides that large retailers (ie those with more than EUR 2 million in annual turnover) will be forced to source 51 % of certain cat-egories of products (such as meat, eggs, vegetables, dairy products, etc) from the short supply chain. The short supply chain means a limited number of companies engaged in local economic cooperation and development, with close geographic and social connections between producers, processors and consumers. These provisions enter into force on 15 January 2017.
In addition, the Supermarkets Law states that meat labelling needs to contain information on an animal’s country of origin, place of birth and rearing, place of culling and slaughtering, as well as the trademarks and names of the companies that have carried out these operations. These provisions will come into force 90 days after the publication of the European Commission’s decision.
Law 88⁄2016 (the “Dairy Products Law”) provides that labels for dairy products must indicate the country of origin and place of origin of raw milk used as raw material for consumption.
The Dairy Products Law imposes additional mandatory requirements to the ones provided under Regulation (EU) 1169⁄2011 (the “FIC Regulation”) to be indicated on the labels of dairy products, such as: the name and identity mark of the packager, the name and address of the processor, particulars such as “natural product” and “Romanian product” (to be indicated under certain conditions), the ratio of powder milk used.
The Dairy Products Law will enter into force 90 days from the date on which the European Commission announces its decision.
Potential impact
Both the Supermarkets Law and the Dairy Products Law have apparently been adopted for the purpose of promoting Romanian products and supporting local producers in a – not coincidentally – electoral year. However, the members of the Association of Large Retailers in Romania (the “Association”) were of the view that the Supermarkets Law does not guarantee support for Romanian producers against external ones, nor does it guarantee consumer access to quality Romanian products. As a result, the Association estimated that the enactment of this law would lead to an increase in prices, job losses and problems with supply. The Supermarkets Law also raises questions about the observance of European legislation, namely the free circulation of goods. Quantitative restrictions on imports and all measures having equivalent effect are prohibited between Member States.
The provisions of the Dairy Products Law are very strict and could have a major impact on processors in the milk industry from a logistical, operational and financial perspective. In addition, certain provisions appear not to be in line with the provisions of the FIC Regulation in matters that have already been harmonised by the latter. As evidence that the Dairy Products Law has resulted in implementation issues, a legislative proposal for the amendment to this law was initiated a month after its adoption in May 2016.
Is there a Single Market anymore?
The consequences of the adoption of the Romanian laws are all the more important, since there is a tendency among Member States to impose new food labelling rules at the national level. Although such initiatives have been firmly blocked by the Commission (eg the Commission asked Slovakia to withdraw requirements applicable to retailers with a large turnover to publish and report information on the origin of foodstuffs), it appears that, in the recent political and geo-economic environment, there is a turning point in this respect.
An example of this turning point is France’s proposal to introduce mandatory country-of-origin labelling for meat and dairy products in processed foods and prepared meals over a two-year trial period. Surprisingly, the Commission did not object, and the proposal was adopted in July 2016, which sparked intense debate causing rifts in the industry. Such decisions may prove to be harmful, as they can break apart the internal market and affect producers and consumers. Moreover, they can also cause a chain reaction as Member States, such as Greece, Italy and others, which had previously tried to impose national mandatory origin labelling rules, may be encouraged to renew their initiatives. It appears as if Romania may follow France’s lead.
It remains to be seen whether and how the two Romanian laws will be adopted, and if they will affect businesses and consumers alike in a seemingly divided European context.
The consequences of the adoption of the Romanian laws are all the more important, since there is a tendency among Member States to impose new food labelling rules at the national level.
Este legală încercarea României de a proteja și sprijini produsele locale?
Adoptarea a două legi românești care vizează promovarea produselor naționale a stârnit dezbateri puternice asupra consecințelor practice ale acestora.
Noi cerințe impuse comercianților, precum și produselor alimentare
Legea 150⁄2016 (”Legea Supermarketurilor”) prevede faptul că marii comercianți (adică cei cu cifră de afaceri anuală mai mare de 2 milioane de euro) vor fi forțați să se aprovizioneze, în proporție de 51% din anumite categorii de produse (cum ar fi carne, ouă, legume, lactate etc.), din lanțul scurt de aprovizionare. Lanțul scurt de aprovizionare implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și dezvoltare economică locală, cu strânse conexiuni geografice și sociale între producători, procesatori și consumatori. Aceste prevederi intră in vigoare la data de 15 ianuarie 2017.
În plus, Legea Supermarketurilor prevede faptul că etichetarea cărnii trebuie să cuprindă informații privind țara de origine a animalului, țara în care s‑a născut, a fost crescut, sacrificat și tranșat animalul, precum și mărcile comerciale și numele companiilor care au efectuat aceste operațiuni. Aceste prevederi vor intra în vigoare în 90 de zile după publicarea deciziei Comisiei Europene.
Legea 88⁄2016 (”Legea Produselor Lactate”) prevede faptul că etichetele pentru produsele lactate trebuie sa menționeze ţara de origine şi locul de provenienţă a laptelui crud materie primă pentru consum.
Legea Produselor Lactate impune, suplimentar faţă de cerinţele prevăzute de către Regulamentul (UE) 1169⁄2011 (“Regulamentul 1169″), cerințe obligatorii care să fie indicate pe etichetele produselor lactate, cum ar fi: denumirea ambalatorului şi marca de identificare, denumirea comercială şi adresa procesatorului, menţiuni precum cele privind “produs natural” și “produs românesc” (care pot fi utilizate în anumite condiții), proporția de lapte praf folosit.
Legea Produselor Lactate va intra în vigoare în 90 de zile de la dată când Comisia Europeană își anunță decizia.
Posibil impact
Atât Legea Supermarketurilor, cât si Legea Produselor Lactate par să fi fost adoptate în scopul de a promova produsele românești și a susține producătorii locali, într-un an, nu întâmplător, electoral. Cu toate acestea, membrii Asociației Marilor Rețele Comerciale din România (”Asociația”) au fost de părere că Legea Supermarketurilor nu garantează sprijinul producătorilor români împotriva celor externi și nici accesul consumatorilor la produse românești de calitate. Ca şi consecinţă, Asociația a estimat că adoptarea acestei legi va conduce la o creștere de preţuri, pierdere de locuri de muncă și probleme de aprovizionare. Legea Supermarketurilor ridică de asemenea semne de întrebare cu privire la respectarea legislației europene, și anume libera circulație a mărfurilor. Restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent, sunt interzise între statele membre.
Prevederile Legii Produselor Lactate sunt foarte stricte și ar putea avea un impact major asupra procesatorilor din industria laptelui din punct de vedere logistic, operațional și financiar. Mai mult decât atât, anumite dispoziții nu par a fi în conformitate cu prevederile Regulamentului 1.169 în chestiuni care au fost deja armonizate de către acesta din urmă. Drept dovadă a faptului că Legea Produselor Lactate a născut dificultăți de punere în aplicare, o propunere legislativă de modificare a acestei legi a fost inițiată la o lună de la adoptarea legii în mai 2016.
Piața Unică mai există?
Consecințele adoptării legilor românești sunt cu atât mai importante, cu cât există o tendință în rândul statelor membre de a impune noi reguli de etichetare la nivel național. Cu toate că astfel de inițiative au fost blocate în trecut cu fermitate de către Comisie (de exemplu Comisia a solicitat Slovaciei să-și retragă cerințele aplicabile comercianților ce au o cifră de afaceri ridicată de a publica și raporta informații cu privire la originea produselor alimentare), în contextul recent al mediului politic şi geo-economic, pare să fie un punct de cotitură.
Un semn al acestui punct de cotitură îl reprezintă propunerea Franței de a introduce etichetarea obligatorie a țării de origine pentru carne și produse lactate din alimentele procesate și din mâncărurile preparate, pe o perioada de probă de doi ani. În mod surprinzător, Comisia nu a obiectat, astfel că propunerea a fost adoptată în iulie 2016, fapt ce a stârnit dezbateri puternice, divizând industria. Astfel de decizii se pot dovedi dăunătoare, deoarece pot dezbina piața internă și afecta atât producătorii, cât si consumatorii. Mai mult decât atât, acestea pot provoca, printre altele, o reacție în lanț, dat fiind faptul că state membre, precum Grecia, Italia și altele, care au încercat în trecut să impună norme naționale obligatorii de etichetare a originii, pot fi încurajate să-și reia inițiativele. Pare că și România urmează exemplul Franței.
Rămâne de văzut dacă și modul în care cele două legi românești vor fi adoptate, și dacă vor afecta afacerile și consumatorii deopotrivă, întrun context european aparent divizat.